*** Lipsa de sens. Care ar fi sensul vieții ?! Sensuri, necesități, datorie. – Războiul de sens ***
Motto: „Suntem condamnați la sens.” – Maurice Merleau Ponty
!!! Înainte de vizionare citiți !!! – Distribuirea acestui material dovedește că ați înțeles și că făptuiți.
Ce alegem (?!) cancerul, paraziții sau eliminarea acestora fiindcă altfel murim !
Ca să putem vorbi despre sensul vieții întâi ar trebui găsit răspunsul cel mai imuabil, axiomatic. Probabil că acest răspuns există și îl vom arăta mai jos, dar înainte de asta trebuie să pornim de la viețuire, de la viață, nu de la supraviețuire, fiindcă omul forțat de împrejurări poate supraviețui, însă omul trebuie să tindă să viețuiască, să fie viu în toate ale lui.
„Dacă în interiorul meu crește un alt organism, nu are nimeni nicio vină, dar nu are ce căuta.” – Ioan Roșca
Astfel, ca în cazul unei boli, în mod firesc, legitim, de viață și de moarte, organismul parazitar trebuie înlăturat, scos definitiv, pentru ca eu Omul să pot trăi.
Într-o națiune pot exista și coexista alți oameni de diferite etnii, dar oameni (!!!) nu organisme, nu organizații, fie ele vizibile, fie ocultate -ascunse. Iar dacă sunt ascunse este și mai grav fiindcă până și legea impusă de către ocupant spune clar: Organizațiile secrete sunt interzise. Dar bineînțeles că ocupantul face referire și se ocupă în mod pervers doar de organizațiile care i-ar putea dăuna, care ar elibera poporul, în niciun caz de propriile organizații secrete.
„De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.” – Nicolae Steinhardt
Iată că un evreu face referire la esența vieții: Iubirea și sensul. Astfel că evreul, convertit la ortodoxie Nicolae, ne dovedește clar că nu este vorba de oameni, de etnicitate, de rasism ci de lupta împotriva organizațiilor parazitare. Cum dovedește ?! Păi dacă citiți despre el și lucrările lui, veți afla.
Despre iubire îmi asum să spun un singur lucru: Iubirea nu se explică, ea se trăiește. Da, poți spune te iubesc, dar trebuie să fii susținut de fapte.
La fel în cazul sensului, unicului sens, care se va vedea că este axiomatic, poți vorbi despre el, dar fără fapte ești lipsit de sens.
Sensul vieții este unic, fiind perceptibil, reconiscibil, doar în absolut. Astfel deducem că sensul vieții nu este totuna cu sensurile personale, cu idealurile, cu necesitățile mai ales, dar fără el celelalte toate devin seci, aride, ne transformă în animale cu un grad oarecare de intelect.
O s-o spun direct: Sensul vieții este făptuirea binelui, căutarea și făptuirea binelui.
Absența căutării binelui și a făptuirii lui aduce viața omului în pragul a ceea ce deja ne-am obișnuit a întâlni ca sintagmă lugubră: Mortul viu. Adică trăiești degeaba, să mănânci, să te distrezi (adică te distragi de la ceva…) să supraviețuiești etc.
De abia când te pui în slujba ta prin binele făcut celorlalți, viața are sens. Și nu e cazul să punem în discuție butade gregare de genul: Facerea de bine este … , etc. acestea sunt niște mizerii introduse în mod premeditat de către ocupant (veți afla pe măsură ce vă țineți de sens – sic! ) pentru a lipsi omul de sens și al transforma în animal de povară.
Sensul făptuirii binelui se încadrează atât religios cât și filosofic, iar chiar și în absența unei credințe în divinitate sau absența unei gândiri filosofice, ateul, scepticul, „nonconformistul” gregar (nu cel autentic) trebuie să accepte că singurul sens al vieții este binele, facerea binelui. Astfel religios ne mântuim, filosofic găsim aplicabilitatea înțelepciunii, iar în celelalte cazuri… măcar demonstrăm că nu suntem iresponsabili, sociopați, psihopați sau chiar criminali, fie ca autori morali, fie prin ucidere.
Bineînțeles că binele nu exclude răul, dar nu este aici momentul să divagăm de la subiect.
Sensul vieții este făptuirea binelui.
Dar ce ne facem când prin generații întregi ni se transmite că binele nu este așa de important decât în mod egoist, „binele personal”, că trebuie să te gândești doar la tine, că trebuie să te faci frate cu dracul (cu răul – adică absența faptelor tale bune ) ca să treci puntea ? Ce ne facem ?!
„Nu poți să te faci frate cu dracu‘ o zi, două, trei… încet, încet, te transformă.” – Ioan Roșca
Și aici apare „Războiul de sens” ca acțiune în fapt, care în absolut este Războiul Pentru Sens, adică un război pentru Bine, al păstrării sensului vieții.
Pentru a înțelege de ce un Război, de ce vorbim de un ocupant, vă pun la dispoziție fragmente dintr-un material video mai lung și link-uri ajutătoare pentru studiul problematicii „Războiului de sens”.
Atenție, Războiul de Sens nu este o filosofie, este o datorie și este un război în adevăratul sens al cuvântului. Acestea le veți descoperi pe măsură ce veți făptui binele și ca să puteți asta căutați adevărul constă în faptele celor care ne ocupă, ne folosesc și ne elimină treptat, fapte ce sunt dovedite, probate și documentate.
Scurte explicații despre războiul de sens și armele lui las mai jos (detalii găsiți în video și căutând materialele indicate în link-uri) și vă doresc să aveți curajul să fiți vii, iar aceasta se poate doar cu prețul renunțării la frica de moarte.
„Ca să putem să ne pregătim și nici să nu lăsăm ca în timpul ăsta băieții aștia (evreii și trădătorii autohtoni – n.r.) să ne fure cugetele fraților noștri, trebuie să intrăm într-o bătălie de sens, nu fizică.
Această bătălie de sens împotriva ocupanților României trebuie asumată, de ieri…” – Ioan Roșca
Astfel trebuie să apărăm adevărul și adevărul îl găsim în faptele dovedite, probate, documentate, indiferent că ocupantul susține contrariul sau că, în lipsa de argumente, ne amenință și ne persecută.
„Se pune problema cum ? Și atrag atenția că războiul de sens este un război. În război câștigă cel mai puternic, nu cel care are dreptate.” – Ioan Roșca
Concluzia lui Ioan Roșca la care nu doar achiesăm ci o susținem public de foarte mult timp este că avem nevoie de arme în acest război de sens și armele sunt: presa, televiziunea, internetul, cenzura, controalele, gândirea etc. și asta presupune că trebuie să ne înarmăm cu acestea și alte arme care pot susține o bătălie de sens.
Cine sunt cei care ar putea concepe și mânui aceste arme, respectiv instrui pe alții ? Intelectualii, oamenii specializați pe aceste tipuri de activități care în fapt sunt arme.
Fresca.piatauniversitatii.com este o armă în războiul de sens. Ea dovedește că, oricât ar invoca ocupantul legitimitatea și oricât ar nega intențiile de ocupare, respectiv exterminare a poporului român, faptele probează vinovăția și deschid ochii oamenilor pe adevăr.
„Oamenii, în momentul în care nu mai vor să continue și sunt dispuși să moară, devin groaznic de periculoși pentru dușman.” – Ioan Roșca
Este exact ceea ce se mai spune sub forma: Un om care nu mai are ce pierde este un pericol direct proporțional pentru dușmanul care i-a luat tot. Odată eliberat de frici, dar mai ales de frica de moarte poți merge până la capăt și nici măcăr nu trebuie să mori, doar să nu-ți fie frică.
Acest crâmpei de teză referitor la „Războiul de sens” a fost redactat într-o manieră cât mai accesibilă, cu riscul de a fi acuzați de simplism, pentru că timpul este scurt până la bătălia finală și cei care vor să aprofundeze vor găsi calea și informațiile necesare. Desigur că în măsura posibilităților de spațiu, timp și resurse, vom dezvolta și mai ales aprofunda teza într-un mod explicit și aplicabil în făptuirea binelui.
fresca.piatauniversitatii.com
ioanrosca.com
piatauniversitatii.com
procesulcomunismului.com
Sursa video (întregul material de 3h 30 minute) https://web.facebook.com/watch/live/?ref=watch_permalink&v=348825070870423